Ce se mai poate ]nt_mpla cu cei drep@i \i cu cei p[c[to\i.

	1	Mai bine e s[ nu ai copii, dar s[ ai virtute,
		c[ci amintirea acesteia e nemuritoare:
		ea e cunoscut[ \i de Dumnezeu \i de oameni;
	2	dac[-i de fa@[, o urmezi,
		dac[ s’a dus, ]@i pare r[u;
		]ncununat[’n ve\nicie, e biruitoare
		]n urma unei lupte purtate f[r[ pat[.a
	3	Urma\ii numero\i ai nelegiui@ilor nu-s de nici un folos;
		ie\i@i din muguri spurca@i, nu vor ]nfige r[d[cini ad_nci
		\i nu vor a\eza temelie de neclintit;
	4	chiar dac[, pentru-o vreme, se ]nfloresc ]n ramuri,
		ei, neav_nd temeiuri, se zguduie de v_nt
		\i’n furia furtunii se dezr[d[cineaz[;
	5	ramurile se vor fr_nge ]nainte de v_rsta deplin[,
		rodul lor nu va fi de nici un folos,
		crud pentru m_ncare \i bun de nimic.
	6	C[ci pruncii n[scu@i din culcu\uri vinovate
		— c_nd stai s[-i cercetezi — sunt martori ai nelegiuirii p[rin@ilor.
 	7	Omul drept, chiar dac[ moare de timpuriu, afl[ odihn[.
	8	B[tr_ne@ea cinstit[ nu e cea dat[ de lungimea vie@ii,
		ea nu se m[soar[ cu num[rul anilor;
	9	la om, ]n@elepciunea e c[runte@ea lui
		\i via@a ne’ntinat[ ]i este b[tr_ne@ea;
	10	pl[cut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit
		mut_ndu-l dintr’o lume a celor p[c[to\i;
	11	r[pit a fost, ca nu cumva r[utatea s[-i str_mbe’n@elepciunea,
		ca nu cumva’n\elarea s[-i am[geasc[ sufletul;
	12	c[ci vraja r[ut[@ii ]ntunec[ ce-i bun